Dispar stele mari,
Mentori şi artişti
Iar noi...
Sperăm, să ne alinăm durerea
Puţini au rămas,
În cercul iubitei arte
Mulţi au plecat din laşitate.
Puţini mai vin,
S-o-mbrăţişeze...
Măcar o lacrimă s-aşeze,
Pe-ndurerata rană
A artei, a noastră mamă.
Ce veşnic a vegheat,
Cerul plin de stele
Păzindu-şi copiii...
De vremuri grele.
Vremuri grele ce-au venit
Iar arta mamă, a murit.
Ea, mereu a-mbrăţişat,
A iubit, s-a-ngrijorat.
Dar, puţini au reuşit
Să fie demni de mulţumit.
Dispariție - Gherasim Andrei Alexandru

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu