miercuri, 30 iulie 2014

Bețivi nespălați vs. Cocalari pastilați



Mai pe scurt Vama Veche și Mamaia,
Pentru că în ultima vreme acesta este litoralul românesc!

În jur lumea vorbește și inevitabil auzi
Sau poate chiar tu ai fost implicat într-o astfe de discuție!

Tu cu cine votezi?
Tu în ce tabără te încadrezi?
Faci parte din tabăra vamaioților sau ești „ a lu mamaia”?

Am deschis acest subiect deoarece zilele trecute am citit câteva păreri ale unor oameni frumoși...
Din toate comentariile lor și din experiența mea am reușit să punctez câteva lucruri esențiale.

Iubesc Vama Veche pentru că:

Timpul dispare, grijile dispar;
Dispare nevoia de foame și de somn;
Te trezești dimineața pe plajă, în cort, cu sunetul valurilor, și tot așa și adormi;
Răsărit la Stuf cu muzică bună;
După-mesele toride la umbră, la cherhana, de unde ai cea mai mișto priveliște din Vamă, sau trântit în vreun hamac pe la Corsaru;
Te hrănești cu hamsii înainte să îți iei sticla de Vodka de la magazin ca să poți bea toată noapte, iar a doua zi bagi câte un borș de pește să îți revii din mahmureală;

Multora Vama Veche a reușit să le ofere vacanța perfectă. Mulți nu pot răspunde în cuvinte la întrebarea: „De ce îți place în Vamă?”

În Vamă îți place pur și simplu!


Iubesc Mamaia pentru că:

O plajă bine întreținută cu nisip fin și apă lină și curată;
Multe cluburi de fițe cu prețuri pe măsură;
Mâncare foarte scumpă în raport cu calitatea acesteia;
Poți găsi atât liniștea mult dorită pentru a-ți încărca bateriile cât și distracție;
Hoteluri și pensiuni de lux care îți oferă toate condițiile pentru un sejur de vis;
Poți profita de Aqua Parc, Satul de vacanță, Jet-skiurile, Telegondolă etc.


Ca o concluzie atât Vama cât și Mamaia oferă senzații diferite pentru oameni diferiți cu nevoi diferite!
Nu văd rostul acelor discuții cu scântei între vamaioți și fanii Mamaia, deoarece fiecare își găsește locul în una din aceste tabere și poate să stea liniștit acolo și să se simtă bine!

Ca un sfat ar fi foarte bine dacă fiecare și-ar păstra locul și nu ar invada teritoriul celuilalt deoarece clar nu are cum să facă parte din peisaj și e urât! (nu vreau să generalizez...mă refer la o anumită categorie, iar cine știe ce zic sigur mă va aproba)





Urcușuri și coborâșuri



Cu siguranță toți am clacat cel puțin o dată în viață,
Acel moment când ți se pare că totul este împotriva ta...
Că nimic din ceea ce faci nu îți iese cum îți dorești.

Mai mult ajungi să te desconsideri,
În acel moment toate calitățile tale devin defecte...
Iar orice lucru banal devine extrem de complicat pentru tine.

Sunt cele mai proaste zile din viața noastră,
Zile pierdute între patru pereți...
Cu muzică tristă, seriale și fără chef de viață.

Totuși acele zile au rostul lor,
Atunci este momentul perfect pentru a reflecta asupra vieții tale...
Atunci trebuie să înțelegi că totul apare cu un scop,
Atunci trebuie să realizezi că după ploaie vine soare,
Iar căldura soarelui va fi de două ori mai puternică.

Pentru acest lucru...
Toți ar trebui ca atunci când suntem triști...
Să râdem...cu gândul că în scurt timp va răsării soarele și pe strada noastră!

Urcușuri și coborâșuri - Gherasim Andrei Alexandru





marți, 29 iulie 2014

Destin sau drumuri deja trasate



Ne naștem, trăim și murim!
Încercăm să avem o viață ordonată
Ne ghidăm după reguli scrise de alții,
Uităm să ne bucurăm și să fim noi.

Timpul este scurt,
Nu îl putem da înapoi...
Unii regretă trecutul, iar alții speră la un viitor mai bun,
Foarte puțini sunt cei care apreciază prezentul!

Ce trebuie făcut?
Absolut nimic!

Totul este deja făcut pentru tine...
Fă ce simți și nu te abține de la nimic!
Trăiește liber, făra reguli și concepții.
Iubește, distrează-te și cunoaște...
Asta până nu este prea târziu!

Destin sau drumuri deja trasate - Gherasim Andrei Alexandru

Ploaia [Haiku]



Apă de toamnă-
Ploaia pe strada noastră
Spală suflete.

Ploaia [Haiku] - Gherasim Andrei Alexandru

Viața ca un vis




Trăim oniric
Regretând frumoasa realitate,
Părăsim sufleteşte viaţa
Prin apocalipsa viselor,
Vise de tranzit
Ce se scurg pe lângă noi,
Asemenea nisipului
Spulberat de vânt.
Privim luna plină
Aşezaţi în barca viselor
Care ne poartă plutind
Pe apele speranţei,
Convinşi că în palma noastră
Putem ţine molecula întregului univers.

Viața ca un vis - Gherasim Andrei Alexandru

duminică, 27 iulie 2014

Lumina de la capătul tunelului



Lumina ce calea-mi arăta,
S-a stins în tăcere...

Merg uşor pe drumuri,
Cu greu mă regăsesc prin fumuri.

Ce caut eu acum?
O nouă lumină...un alt drum?

Poate aceeași lumină pierdută,
Poate același drum greșit...

Dar, tunelul îmi arată,
 Lumina cea curată
Ce-mi va aduce mie
Din ce în ce mai multe
Drumuri de bucurie.

Lumina de la capătul tunelului - Gherasim Andrei Alexandru


Autocunoaștere



Oglinda sufletului
Îmi arată calea
Prin tărâmuri vide,
Greu de ajuns.

Plutesc uşor
Captivat delirez,
Îmi continui drumul
Prin hergheliile de vise
Ce se ascund în mine,
Uşor abstracte
Mă-ntorc din drum.

Autocunoaștere - Gherasim Andrei Alexandru

vineri, 25 iulie 2014

Mama



Divină prin faptul naşterii tale
Steaua care iţi luminează chipul
Picătura de ploaie care apare la secetă
Raza de lumină reflectându-ţi calea binelui
Oxigenul care te menţine in viaţă.

Este ea, mama...
Sclipirea ochilor ei
Te face să realizezi
Importanţa ta pe acest pământ
Palmele ei te fac să simţi durerea
Prin care ea a trecut
Doar pentru binele tău.
Anii trecuţi peste ea
Determină ridurile...
Ce se răsfrâng acum prin tine
Oboseala poposeşte şi în viaţa ei
Este semnul prin care ... tu,
Trebuie să realizezi
Că rolul tău în viaţa...a început.
Şi niciodată să nu uiţi...
Tu pentru ea vei rămâne unica comoară.

Mama - Gherasim Andrei Alexandru

Maladia XXI



Sârma ghimpată
Se afundă-n piele
Sudori de sânge
Acoperă corpul albit
Intrăm într-un loc,
Un loc făra aer...
Cu pereţi ce se strâng
Apărând senzaţia
Sufocării lente.
Ochii ne ies din orbită
Lacrimile se alătură
Râurilor de sânge.
Imposibilitatea gândirii
Ne determină să renunţăm.

Maladia XXI - Gherasim Andrei Alexandru


Valul



Problemele noastre sunt trepte,
Pe care le urcăm cu uşurinţă.
Singura treaptă pe care nu o putem urca
Este iubirea...

Iubirea este un val
Care ne spulberă  vise...şi,
Blochează raţiunea
Devenim roboţi neputincioşi
Şi, încercăm cu greu...
Să ajungem la mal,
Unde valul vinovat
Să se spargă...
Gândim că singura soluţie
Pentru a redevenii raţionali
Este refluxul apei...
Însă întâmpinăm aceeași problemă
Următorul val ne lovește...
Iar şi iar.

Valul - Gherasim Andrei Alexandru

joi, 24 iulie 2014

Fericirea



Fericit sunt,că te am pe tine
Și voi fi, că ești lângă mine.

Fericit sunt, că iubesc
Și voi fi, că sunt iubit.

Fericit sunt, că mă faci tu
Si voi fi, că reușești cu ușurință.

Fericit sunt, că iubesc fericirea
Și voi fi, că tu esti aceea.

Fericit sunt, că am pentru ce să lupt
Și voi fi, că lupt pentru noi.

Fericit sunt, că ești a mea
Și voi fi, că nu iți voi mai da drumu.

Fericirea - Gherasim Andrei Alexandru

miercuri, 23 iulie 2014

Dispariție



Dispar stele mari,
Mentori şi artişti
Iar noi...
Sperăm, să ne alinăm durerea

Puţini au rămas, 
În cercul iubitei arte
Mulţi au plecat din laşitate.
Puţini mai vin,
S-o-mbrăţişeze...
Măcar o lacrimă s-aşeze,
Pe-ndurerata rană
A artei, a noastră mamă.
Ce veşnic a vegheat,
Cerul plin de stele
Păzindu-şi copiii...
De vremuri grele.

Vremuri grele ce-au venit
Iar arta mamă, a murit.
Ea, mereu a-mbrăţişat,
A iubit, s-a-ngrijorat.
Dar, puţini au reuşit
Să fie demni de mulţumit.

Dispariție - Gherasim Andrei Alexandru

Incertitudine



Sunt un trecător prin viață
Privitor de cer senin
Creator de ape limpezi
Săturat de praf și spini
Sufletist și tot mai sacru
Totul mi-se pare acru
Coborare prea rapidă
Seara dulce și perfidă
Modernism prin sacrilegiu
Totul se-amărăște-i... negru.

Viitor promițător...
Apărând printr-un vizor
Întărind clopotul moale
Ce s-aude tot mai tare,
Toate străzile apun
Sunt o ceață și un scrum,
Pietrele acum se crapă
Apa plânge-nvolburată,
Soarele singur rămâne
Printre gânduri și-o minune.

Incertitudine - Gherasim Andrei Alexandru


Moment de creație



Creez, privind firul de fum
Ce îmi iese din ureche,
Ce uşor pluteşte
Prin faţa ochilori mei.

Încet lumina dispare,
Iar, firul de fum
Se despică în două fire
Care îşi pornesc traseul
Din ochii mei…
Fire ce acum, de foc fiind
Îmi încălzesc privirea
Îsetată de plăcerea
Imaginilor calde.

Privind orizontul
În faţă mi-se arată
Mulţimea de fire doritoare
De creaţie şi mister.

Fire ce îmi controlează mâna,
Care vrăjită de magia
Fumurilor, apasă cu tărie…
Papirusul însetat de cerneală,
Ce acum, devine neîncăpător...
Lovit fiind,
De ploaia de cuvinte,
Ce se aşterne ca o cascadă
Plină de versuri-nspumate.

Uşor, firele de fum
Creează misterioasa…
Poezie.

Moment de creație - Gherasim Andrei Alexandru



Timpul



Ce vreme nebună
S-aruncă spre noi,
Ce tremură luna
Ce tremurăm noi.

Şi pietrele crapă
Şi râul a stat,
Şi mările seacă
Şi vântu-a-ncetat.

Neputincioşi…
Speranţa ne-o pierdem
Şi renunţăm…
Spre viitor să mergem.

Iar, drumul uitat
Rămâne pustiu,
Pustiu viitor
Şi-un gol cenuşiu.

O primă greşeală
Noi am făcut,
Înlănţuind păcate
De neconceput.

Păcate ce-acum
Sunt de necontrolat
Iar, noi…
Suflete uşor, de manipulat.

Timpul,
Peste aceste suflete
Va trece,
Lăsând în urmă
Un zâmbet rece.

Timpul de Gherasim Andrei Alexandru